Alergand spre infinit

Ploua, stropi mari de apa imi lovesc pielea. Fulgerele lumineaza cerul intunecat iar tunele sparg linistea noptii. Alerg, alerg prin ploaie ca o nebuna, apa imi curge siroaie pe corp iar parul mi'e lipit de fata. Ma opresc brusc abia mai pot respira. Ma asez pe iarba plina de noroi. Imi aduc picioarele la piept si imi prind fata in maini. Incepea sa mi se faca frig, eram doar intr'o rochie larga, fara maneci, aproape pana la genunchi, violet deschis acum plina de noroi. Ar fi trebuit sa'mi continui drumul, dar nu mai puteam nici macar sa ma ridic de jos.

Stateam pe creanga copacului privind-o.

-Nu e tocmai vremea potrivita pentru a sta intr'un copac, spun fara sa ridic capul din palme.

-Nici pentru a sta langa un copac!spun eu.

Imi ridic privirea spre baiat.
-Cred ca ai dreptate.....mai bine plec deja am intarziat si sunt si plina de noroi. Vezi sa nu te loveasca vreun fulger.

Am chicotit.
-Merg si eu!Mi-a ajuns atata ploaie!

-Trebuie sa ma intalnesc cu cineva in padure... Dar nu ma deranjeaza compania, mai ales daca e compania ta, spun zambind.

Am zambit.Am sarit jos langa ea.
-Atunci sa mergem!

-Multumesc....spun in soapta si pornesc spre padure. Ramai aici, ii spun lui Ichijo inainte sa ajungem la poienita in care stiam ca ma asteapta un alt vampir.
Inaintez singura spre cel care ma astepta deja.
-Ai intarziat, imi spune vampirul pe un ton taios.
-Acum sunt aici, ce vrei?
-Eu, stii bine ce vreau, spune punandu'mi mainile pe umeri si lasandu'le apoi sa'mi alunece pana pe talie.Ma trage mai aproape si imi sopteste la ureche ca sa nu aud decat eu: Livreaza'l, fara sa mai afle cineva de existenta lui.
Scoate din buzunarul hainei un plic pe care mi'l baga in san dupa care dispare in intuneric.

M-am rezemat de un copac scotandu-mi sabia.Am inceput sa tai frunzele de deasupra mea.

-Gata! ma intorc pe calcaie si pornesc inapoi. Mersi pentru ca ai venit cu mine, spun zambind cald desi nu eram foarte fericita.

-Pentru nimic!spun eu si imi bag sabia la loc.

Inca ploua, mi se face frig si incep sa tremur, ma prind strans de bratul lui si pornesc spre academie.

Mi-am dat haina uniformei jos si i-am pus-o pe umeri.

-Mersi....spun in soapta...cat urasc ploaia....

-Eu nu o urasc!spun eu.

-De asta ai ajuns la spital, ai umblat prea mult prin ploaie!

-Adevarat!spun eu dand din cap.

-Si acum ai sa racesti iar pentru ca mi'ai dat mie haina ta....

-Prefer sa racest pentru asta, murmur eu.